VIENETENNE A POSITANO (E. Bonagura – M. De Angelis)
Ce venètte nu furastiere, ce venètte tant’anne fa…
(Coro): Ce venètte tant’anne fa…
Só’ tant’anne lle pare ajere nun se stanca cchiù d”a guardá!
(Coro): Nun se stanca cchiù d”a guardá!
Fuje ‘o stesso cu nu pittore fá nu quadro…po’ n’ato e po’… Dice: Parto! ma sempe ‘o core risponne: No!
Oje bella, viéneténne a Positano… addó’ ll’uocchie cu ‘e suonne ‘ncantáte se pònno guardá… Addó’ se vótta ‘o vverde ‘int”o tturchino e na casa se ‘ntóppa cu n’ata ca ‘ncòppa lle sta…
Oje bella, fa’ na ‘ntésa cu st’ammore, cu me, ca si vuó’ stu core, t’aspetto ccá!
II
Stu paese s’appiccia, e pare nu presepio ‘nnanze a te…
(Coro): Nu presepio ‘nnanze a te
Ogne sera, fra cielo e mare, stu miracolo puó’ vedé…
(Coro): Stu miracolo puó’ vedé…
Pe’ ‘sta cosa ca s’è saputa, comm’è stato, se pò capí: Tutt”a gente, quann’è venuta, nun vò’ partí…