Surriento d’e ‘nnammurate

Loggia ‘e Surriento…
                  tu, ‘nnanz’ô specchio ‘e stu mare,
                  na gran signora
                  ca se ‘ntulètta mme pare.
 
                      Aria ‘e Surriento,
                      saglie da ‘e vville addurose!
                      Ca vònno, ‘e spose,
                      ‘e sciure ‘arancio addurá…
 
                  Surriento, Surriento, Surriento
                  d”e ‘nnammurate…
                  Te saccio p”e bbracce abbracciate
                  cu ‘a felicitá…
                  Te sanno ‘e nnuttate d’argiento
                  d”e sserenate,
                  Surriento d”e vvócche vasate,
                  d”e mmane astrignute,
                  pe’ ll’eternitá…
 
                                                                  II
 
                  Cielo ‘e Surriento,
                  purtaje, pe’ te, chesta seta,
                  nu brigantino,
                  ca jéva ‘a ll’India a Gaeta…
 
                      Mare ‘e Surriento,
                      addó’ truvaje stu culore,
                      chillu pittore
                      ca te venette a pittá?…
 
                  Surriento, Surriento, Surriento
                  ………………………….
 
 
                  Finale:
 
                  Te sanno ‘e nnuttate d’argiento
                  d”e sserenate…
                  Surriento, Surriento, Surriento
                  d”e ‘nnammurate….

Potrebbero interessarti anche...

WP Radio
WP Radio
OFFLINE LIVE